Crucea lui Papa Brâncoveanu din București
Unul dintre cei mai importanți boieri din Țara Românească
Cuvânt de început
La baza Dealului Mitropoliei din București există o cruce de peste 2.50 m înălțime pe lângă care am trecut de atâtea ori, însă niciodata nu mi-a bătut capul să văd care-i faza cu ea. Abia recent am citit despre un proiect (link) care se ocupă de digitalizarea acestor cruci din piatră din capitală ce nu au caracter funerar, majoritatea reprezentând borne de hotar/moșii ori amintind de vreun eveniment anume.
Date istorice
Ceea ce vedeți aici, o copie după cea originală, este ''CRUCEA lui PAPA BRÂNCOVEANU''.
Crucea originală din piatră a fost comandată de fiul lui Constantin Brâncoveanu, CONSTANTIN al II-lea BRÂNCOVEANU, la 20 iulie 1713 cu scopul de a înlocui o cruce veche din lemn, amplasată în același loc de marele vornic PREDA BRÂNCOVEANU, tatăl lui Papa Brâncoveanu și stră-bunicul lui Constantin al II-le Brâncoveanu. Iată și motivul ridicării acestei cruci din piatră...
În 1655, în Țara Românească, izbucnește Răscoala Seimenilor și Dorobanților. Povestea e destul de complexă și lungă, dar pe scurt s-a întâmplat cam așa: Constantin Șerban, domnitor al Țării Românești în acel an, trece în șomaj neplătit pe mercenarii străini, cei mai mulți sârbi, aflați în slujba sa și, să fie sigur că nu-i dau dureri de cap, intenționa să-i trimită la casele lor. Aprigi la mânie, seimenii (origine turcă: seğmen în traducere liberă înseamnă ''tânăr înarmat''), cum erau numiți mercenarii la acea vreme, pun de o mare revoluție, atrăgându-i de partea lor și pe dărăbani (dorobanți). La începutul primăverii lui 1655, cete de răsculați au atacat casele boierești din București, iar mai apoi din întreaga Țara Românească. Înaltele capete de boieri alături de doamnele și copiii acestora cad pe rând.
Unul dintre boierii care au murit atunci chiar în apropiere de Dealul Mitropoliei, acolo se afla moșia familiei, a fost PAPA BRÂNCOVENAU. Băiatul lui Papa, viitorul mare Domn CONSTATIN BRÂNCOVEANU, a scăpat cu viață ca prin urechile acului, fiind salvat doar pentru că a fost înlocuit cu un copil de țigan.
Principele Gheorghe Rákóczi al II-lea al Transilvaniei, cel care a oferit ajutor în a stopa această revoltă, povestea într-o scrisoare astfel: ''Voievodul din Țara Românească este la locul său, dar s-a făcut o nemaipomenită vărsare de sânge; dărăbanii seimeni nu s-au milostivit nici de boieroaicele însărcinate, nici de copiii nevinovați, au ucis nenumărați boieri; sărmanul domn Sava și Preda și-au răscumpărat viața cu mulți bani; i-au omorât fiul; i-a rămas un nepot de la fiu, în locul acestuia slujile au dat un copilaș de țigan, așa i-au scăpat viața; … mulți boieri au fugit încoace''.
Răscoala seimenilor din anul 1655 a fost înfrântă la Șoplea, pe râul Teleajen (Prahova) în urma intervenției pașei de Silistra, a domnului Moldovei, Gheorghe Ștefan, și a principelui Transilvaniei, Gheorghe Rákoczy II.
Textul ce apare pe această cruce redă astfel: ''Aceasta cruce este ridicată în slava Domnului Hristos, de Constantin Brâncoveanul, feciorul luminatului Domn Io Constantin Basarab Voevod, în locul altei cruci ce iera din lemn, care iera ridicată de Preda biv vel Vornic Brâncoveanul, în pomenirea fiului său Papa Postelnicul, printele mai sus pomenitului domn. Că întru acest loc au pierit în zilele lui Constantin Vodă Șerban, ce au stătut Domn în urma lui Matei Vodă, când s-au ridicat darabanții asupra Domnului și a boierilor țării, la leat 7163 (1655) și stricându-se crucea de lemn s-a ridicat aceasta de piatră, la Iuliu 20, leat 7221 (1713)''.
De asemenea, se distinge foarte bine stema Țării Românești pe medalionul central, cu inițialele domnitorului K. B. (Constantin Brâncoveanu).
Crucea originală comandată de Constantin al II-lea Brâncoveanu se pare că s-ar fi prăbușit în toamna anului 1975 când s-a dat startul lucrărilor pentru metrou. Actuala a fost ridicată, cel mai probabil, imediat după acest eveniment.
Cuvânt de încheiere
Crucile din piatră ale Bucureștiului sunt pe cât de împrăștiate geografic, pe atât de necunoscute publicului. În timp, o parte dintre aceste cruci au fost mutate, iar noile amplasamente au făcut ca scopul inițial să nu mai fie cunoscut. O hartă foarte veche a capitalei, pe care am descărcat-o de aici, ne arată unde erau localizate aceste cruci în trecut.
