Mausoleul Cantacuzino din Cimitirul Bellu
Ridicat de unul dintre cei mai bogați oameni din istoria României
Cuvânt de început
Cimitirul Bellu, pentru cei care trec cu vedere că este totuși un cimitir, reprezintă o carte de istorie perfectă dacă dorești să afli informații rapide despre cei care au construit această țară din punct de vedere cultural și social.
Aici există un mausoleu atât de impresionant și impunător încât trebuie să te oprești pentru a-l admira.
Exteriorul mausoleului l-am văzut de multe ori, însă interiorul niciodată. Acesta nu se vizitează la interior, nu este inclus într-un circuit turistic. Iar motivul pentru care eu am reușit să-l văd la interior este pentru că unul din descendenții familiei Cantacuzino-Caradja a organizat un tur la acest obiectiv iar eu am fost unul dintre ghizi.
Date istorice
Acesta este Mausoleul Cantacuzinilor, o familie boierească atât de importantă pentru istoria țării noastre, care a dat domni în Țara Românească și Moldova.
Monumentul în sine a fost ''clădit cu mare grijă și cu multă dragoste ca să fie locul nostru de veci, locul Cantacuzinilor''. Așa spune Gheorghe Grigore Cantacuzino, cel care a dispus ridicare acestui mausoleu, în ultimele fraze din al său testament lăsat în scris la 1903. Arhitectul desemnat pentru această lucrare a fost Ion Mincu. Anul începerii construcției este 1899. În prezent este cel mai mare mausoleu din Cimitirul Bellu (120mp).
Exteriorul construcției are multe aspecte interesante și merită analizate cu atenție. Deasupra zonei de acces se află blazonul în bronz al familiei Cantacuzinilor reunind mai multe steme, inclusiv pe cea a Țării Românești și a Moldovei.
Și mai sus de stemă, regăsim arborele genealogic al Cantacuzinilor care pornește de jos în sus, primul membru atestat cu certitudine fiind Marele Vameș Mihai Şeitan-oğlu Cantacuzino, care în traducere liberă ar însemna ''Fiul Diavolului''. Deasupra acestuia, pe linie directă, se află Postelnicul Cantacuzino, primul dintre Cantacuzini care ajunge în Țara Românească.
Interiorul mausoleului reprezintă locul de odihnă pentru membri familiei ce au putut fi înmormântați aici.
În partea superioară, dreapta cum intri, este Gheorghe Grigore Cantacuzino care, datorită averii sale colosale, a fost supranumit "Nababul". Din banii de care dispunea, a construit trei palate: Palatul Cantacuzino din București, situat pe Calea Victoriei, care adăpostește în prezent Muzeul Național „George Enescu”, Castelul Cantacuzino din Bușteni, numit uneori „Palatul Cantacuzino Bușteni”, în prezent muzeu, și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit și "Micul Trianon", în prezent în ruină și niciodată finalizat. În partea stângă este locul de veci al Ecaterinei Cantacuzino, născută Băleanu, ultima soție a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino.
Partea inferioară a mausoleului este locul unde se află criptele cu ceilalți membri ai familie. Aici se odihnesc, printre alții, Grigore Gh. Cantacuzino (n. 1872 - d. 1930) fost primar al Bucureștiului și Mihail G. Cantacuzino (n. 1867 – d. 1928) deținător al funcțiilor de ministru, deputat și de asemenea primar al Bucureștiului. Ambii sunt fii lui ''Nababul''.
Arhitectura este superbă! Interiorul este format pe alocuri dintr-un un mozaic ce conține foițe de aur și respectă imaginea arhitecturală pe care o întâlnim la vechile biserici ortodoxe. Începând cu anul 1955 acest mausoleu a fost desemnat monument istoric
