Teatrul de Vară din Parcul Bazilescu
A fost cândva...în București.
Cuvânt de început
Este pentru prima dată când vizitez un astfel de monument istoric.
Obișnuiesc să merg pe la tot felul de castre romane, dave, fortificații medievale, conace mai nou, dar acest edificiu inevitabil mi-a atras atenția. Și nu nepărat prin prisma situației în care se află, ci pentru că face parte dintr-un ansamblu de dotări costruite la începutul anilor ’50, pe Bulevardul Bucureştii Noi, reprezentative pentru arhitectura stalinistă.
Date istorice
Construcția se regăsește în București, în Parcul Bazilescu, și a fost ridicată în 1953 cu ocazia Festivalului Tineretului (Al III-lea Congres Mondial al Tineretului şi al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor). Paul Emil Miclescu este artizanul acestei lucrări, un arhitect și memorialist român ce s-a distins prin clădirile în stil modernist.
Posibil să greșec aici, dar acest teatru a fost pentru mulți ani la rând unul dintre cele mai mari amfiteatre în aer liber din țara noastră.
Amfiteatrul are puternice accente arhitecturale inspirate de antichitatea greco-romană și de cea renascentistă, aspect pe care îl poți vizualiza de îndată ce ajungi acolo (vezi coloanele principale). Cu toate acestea, o bună parte din materialele folosite aici se pare că ar fi fost de proastă de calitate. Pe vremuri, teatrul acesta avea o capacitatate de 2.000 de locuri și era locul perfect pentru spectacole în aer liber, piese de teatru, filme etc.
Numele parcului în care se află Teatrul de Vară vine de la reputatul jurist și decan al Facultății de Drept în perioada interbelică, Nicolae Bazilescu, cel care a donat statului român întregul teren pe care este amplasat acum imobilul, din dorința de a oferi bucureștenilor ocazia să se bucure de concerte și spectacole în aer liber. Titulatura de drept este ”Teatrul de Vară Nicolae Bălcescu”.
Arhitectura construcției
Și pentru că deja am intrat în această zonă, vreau să vă prezint câteva informații despre stilul arhitectural:
„Inspirat de opere similare ale antichitatii, Teatrul din parcul Bazilescu, desi conceput ca opera arhitecturala in sine, pare mai degraba o realizare de scenografie urbana, de expresie anacronica, proiectat bine, dar realizat cu materiale de modesta calitate care nu au avut perenitatea celor din vechime care au invins timpul. Ca dovada, acum, aproape toate teatrele de vara realizate in anii ’50 sunt intr-o stare jalnica, degradate si neintretinute corespunzator, desi ele sunt monumente ale unei perioade care, desi sinistra, este o parte din istoria arhitecturii noastre. Cand se realizeaza un edificiu din caramida de proasta calitate, iar coloanele si capitelurile, in loc sa fie facute din piatra perena, sunt din caramida tencuita, rezultatul in timp este cel pe care il vedem astazi”
Arhitectul Sorin Vasilescu citat aici
Situația actuală
Precum se poate observa în aceste fotografii, teatrul se află într-o stare precară la sfârșit de noiembrie 2022, atunci când eu am realizat documentarea multimedia.
Întreagă construcție este îngrădită și există un post de pază acolo. Am intrat până la urmă, deși inițial chiar aveam de gând să vorbesc cu paznicul dacă mă poate lăsa să mă plimb liniștit. Într-un final m-a descoperit că nah, nici nu prea ai unde să te ascunzi dacă vrei. Spre exemplu, fotografia de mai jos vorbește de la sine pentru acest monument istoric:
Am fost practic doar în curtea interioară a teatrului. Nu știu dacă efectiv în interiorul construcției aș fi găsit ceva super interesant, dar vă spun sincer că și o plimbare dintr-o parte în alta mergând printre coloanele arhitecturale, și nu numai atât, este destul de faină.
Înțeleg că în 2019, Teatrul de Vară din Parcul Bazilescu a fost transferat din patrimoniul statului în patrimoniul Primăriei Municipiului București. Nu știu cum arăta în 2019, dar sunt sigur că nu mai bine comparativ cu prezentul.
Cuvânt de încheiere
Trebuie să fim realiști, poate chiar pesimiști, și să acceptăm că nu orice monument istoric din țara asta poate fi restaurat/renovat. Cel puțin asta-i pastila pe care o primim de la autorități de ani de zile.
Pe deoparte înțeleg acest lucru, dar parcă raportul dintre monumentele istorice restaurate/renovate și cele care au dispărut sau sunt lăsate în bătaia vântului este prea mare, iar asta în defavoarea primei categorii.
Doar imaginați-vă cum ar arăta acest monument restaurat în mijlocul unui parc unde poți anima comunitatea locală, poate chiar întregul oraș, cu tot felul de spectacole de cultură în aer liber unde fiecare să înțeleagă cât de importantă este cultura pentru viața de zi cu zi.
O pagină de pe Facebook ce merită urmărită pentru că promovează cartierul Bucureștii Noi și implict acest teatru, se poate vedea aici.
Cam atât de la acest monument istoric.
